marți, 10 ianuarie 2017

Fragment-Viorica Hagianu

Fragment


- Tu întotdeauna ai fost ca un receptor deschis pe toate canalele... Să știi că mi-a plăcut mult ce mi-ai trimis, cărțile tale, dar am așa o reținere prostească în a-ți scrie... Aș fi vrut să îți spun că mi-a plăcut, dar nu am zis nimic.
- De ce?
- Nu știu, nu ar trebui, evident. Am ținut foarte mult la tine într-o perioadă, și îmi aduc aminte cu mare plăcere de asta dar, așa sunt oamenii, timpul trece, uităm..
- Ce aiurea sună, la trecut... Eu țin și acum la tine. Eu trăiesc numai în prezent, tot așa și iubesc, acum.
- Îți dai seama de cât timp nu ne-am mai văzut? E o viață de om.
- Au trecut peste 20 de ani de când nu ne-am mai văzut. Nu contează, eu te iubesc și acum, tot așa ca atunci, chiar dacă nu ne-am mai întâlnit, chiar dacă nu ne mai vedem pe pământ.
- Așa cum spuneam, tu ai fost întotdeauna altfel, și asta am apreciat întotdeauna la tine.. Plus sinceritatea asta absolută, dezarmantă...
- Pentru mine timpul contează și nu contează... Sunt diferită...
- Da, ești diferită.
- În general sunt conștientă că pot să mor, așa că trăiesc fiecare zi ca pe ultima cu responsabilitate și intens, încerc să-i iubesc pe toți, nu-mi iese mereu, mai greșesc, dar măcar mă străduiesc...
- Îți aduci aminte când ne-am întâlnit prima data?
- Nu prea. Vag.
- Am avut senzația că ochii tăi mă pătrund și mă scotocesc așa pe dinăuntru, într-un fel în care nu mi s-a mai întâmplat...
- Interesant.
- Prima dată ne-am văzut în Gara de Nord, în București, am venit să te aștept la tren. Nu îți mai aduci aminte?
- Îmi aduc aminte de o gară și un băiat înalt, cu părul lung.
- Parcă te văd și acum în cadrul ușii ăleia dintre casele de bilete și accesul spre peroane. Nu aveam bilete de peron, trebuia să cumpărăm, dar.. Și nu am venit la peron, până la casele de bilete era permisă intrarea, dar poate memoria îmi joacă feste. Poate nu eram eu ăla, și nici tu?
- Probabil, habar nu am.
- Vezi? A trecut mult timp.
- Și ce? Pentru mine toate astea nu contează, sunt doar amănunte. Doar iubirea contează, tot ce rămâne după noi e iubirea.
- Deja știam o grămadă de povești fantastice despre tine.
- Ești simpatic. Ești sensibil și receptiv.
- Mulțumesc.
- Dacă vrei îți mai trimit cărți scrise de mine.
- Vrei?
- Da. Normal.
- Ți-am trimis un email cu cea mai nouă cartea a mea. Aceasta carte e autobiografică, să-mi spui dacă îți place, în ea e doar partea spirituală a vieții.
- Aștept cu nerăbdare să o citesc.
Viorica Hagianu 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu