- Tu întotdeauna
ai fost ca un receptor deschis pe toate canalele... Să știi că mi-a plăcut mult
ce mi-ai trimis, cărțile tale, dar am așa o reținere prostească în a-ți
scrie... Aș fi vrut să îți spun că mi-a plăcut, dar nu am zis nimic.
- De ce?
- Nu știu, nu ar
trebui, evident. Am ținut foarte mult la tine într-o perioadă, și îmi aduc
aminte cu mare plăcere de asta dar, așa sunt oamenii, timpul trece, uităm..
- Ce aiurea
sună, la trecut... Eu țin și acum la tine. Eu trăiesc numai în prezent, tot așa
și iubesc, acum.
- Îți dai seama
de cât timp nu ne-am mai văzut? E o viață de om.
- Au trecut
peste 20 de ani de când nu ne-am mai văzut. Nu contează, eu te iubesc și acum, tot
așa ca atunci, chiar dacă nu ne-am mai întâlnit, chiar dacă nu ne mai vedem pe
pământ.
- Așa cum
spuneam, tu ai fost întotdeauna altfel, și asta am apreciat întotdeauna la
tine.. Plus sinceritatea asta absolută, dezarmantă...
- Pentru mine
timpul contează și nu contează... Sunt diferită...
- Da, ești diferită.
- În general
sunt conștientă că pot să mor, așa că trăiesc fiecare zi ca pe ultima cu
responsabilitate și intens, încerc să-i iubesc pe toți, nu-mi iese mereu, mai
greșesc, dar măcar mă străduiesc...
- Îți aduci
aminte când ne-am întâlnit prima data?
- Nu prea. Vag.
- Am avut
senzația că ochii tăi mă pătrund și mă scotocesc așa pe dinăuntru, într-un fel
în care nu mi s-a mai întâmplat...
- Interesant.
- Prima dată
ne-am văzut în Gara de Nord, în București, am venit să te aștept la tren. Nu îți
mai aduci aminte?
- Îmi aduc
aminte de o gară și un băiat înalt, cu părul lung.
- Parcă te văd
și acum în cadrul ușii ăleia dintre casele de bilete și accesul spre peroane. Nu
aveam bilete de peron, trebuia să cumpărăm, dar.. Și nu am venit la peron, până
la casele de bilete era permisă intrarea, dar poate memoria îmi joacă feste. Poate
nu eram eu ăla, și nici tu?
- Probabil, habar
nu am.
- Vezi? A trecut
mult timp.
- Și ce? Pentru
mine toate astea nu contează, sunt doar amănunte. Doar iubirea contează, tot ce
rămâne după noi e iubirea.
- Deja știam o
grămadă de povești fantastice despre tine.
- Ești simpatic.
Ești sensibil și receptiv.
- Mulțumesc.
- Dacă vrei îți
mai trimit cărți scrise de mine.
- Vrei?
- Da. Normal.
- Ți-am trimis
un email cu cea mai nouă cartea a mea. Aceasta carte e autobiografică, să-mi
spui dacă îți place, în ea e doar partea spirituală a vieții.
- Aștept cu
nerăbdare să o citesc.
Viorica Hagianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu