Să-ți spun de dor? Să-ți mai spun că te iubesc? Nu are rost, știi asta, iar dacă nu știi, ești un bleg. De cât timp ne cunoaștem? Ne cunoaștem? Ești atât de fermecător în imperfecțiunea ta. Nu ești frumos, nu ești deștept, și ce orgoliu supradimensionat ai, dar ești tu, un întreg univers pe care nu vreau să-l schimb, nu vreau să-l modific, să-l reconfigurez, să-l decorez cu noi atitudini, deprinderi, obiceiuri. O viață trăită în rutină e o viață impersonală, seamănă cu toate viețile, dar nu-ți aparține pentru că ești pierdut în iubiri cu repetiție. Ești liber să fii tu. Te las liber. Eu sunt un semn de punctuație în viața ta, să zicem că sunt cele trei puncte de suspensie... Te gândești la Hristos sau ce faci?
Mă întreb când or avea timp monahii să stea pe internet, pe facebook, să scrie, să-și facă pravila, rugăciunea? Probabil pentru ei timpul se dilată și reușesc să le facă pe toate. Uneori mi se mai întâmplă și mie să am timp nelimitat, infinit, veșnic.
Am citit cartea lui SB, aceea despre femei. Ce să-ți zic? Cred că omul acesta nu cunoaște femeia. Cunoaște multe femei, dar nu cunoaște femeia. De scris, scrie mai bine, cu timpul a devenit mai bun povestitor. „S-a smerit mândrulețul”, vorba părintelui Arsenie Papacioc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu