Cu mândria în spinare
pasul de lut
se afundă la marginea scării raiului
colonii de licurici
roiesc în jurul drumului
călătorul ridică piciorul
şi coboară o treaptă
mândria cocoţată pe umerii lui gârboviţi
strigă
- aici nu aveţi şi o scară rulantă?
cu pinteni de argint
i se înfige omului adânc în carne
- tu dragul meu drumeţ o să ajungi iluminat
dar bolovanul de lut
a mai făcut un pas
şi a crăpat
în creasta muntelui
din el a crescut un smochin uscat
la crucea drumurilor
sulemenită
bate din picior cu patimă
mândria
îşi aşteptă
următoarea victimă.
din volumul Bubuie un tunet în cerul gurii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu